F.C Dinamo Bucuresti

Vizitato Lun Iun 27, 2011 5:44 am

Istoria
Anii '50

În 1950, la Dinamo vin Nicolae Nicușor Dumitru, Băcuț I. Urmează ani de cristalizare, primele roade culegându-se în 1951: Dinamo ocupă locul secund, cu Alexandru Ene, Suru, Szoko, Călinoiu, C. Marinescu.

La 14 octombrie 1951 are loc inaugurarea stadionului Dinamo,[3][nefuncțională] pe gazonul căruia alb-roșii aveau să obțină victorii de neuitat pentru suporterii lor. Primul meci: Dinamo - Locomotiva Timișoara 1-0. În 1952, dinamoviștii vor ocupa tot locul 2, ca și în '53, pentru ca, în '54, să mai coboare o treaptă (locul 3). În acel an, Dinamo joacă (și pierde) finala Cupei României: 0-2 cu Metalul Reșița. În 1954 apar Birtașu, Blujdea, Băcuț II, antrenor fiind Ștefan Dobay.
Primul titlu de campioană

În 1955, alb-roșii primesc prima cunună de campioni. Dinamo - cu Angelo Niculescu antrenor - impresionează, în special atacul Ene I, Neaga, Suru. De asemenea apărarea, cu jucători precum Băcuț I, Băcuț II, Szoko, Călinoiu, este cea mai bună din campionat (doar 19 goluri primite)[4].

În toamna lui 1956, echipa debutează în Cupa Campionilor Europeni (înființată cu doar un an în urmă), premieră și pentru fotbalul românesc: la 26 august 1956, în fața a 32.000 de spectatori, Dinamo - Galatasaray 8-0. Apoi, la Istanbul, 1-2 și Dinamo obține prima calificare. Noutățile echipei au fost Utu, cei doi Anghel - Florian și Vasile. Au mai apărut atunci Popa, Nunweiller III, R. Lazăr. În acel an 1956, Dinamo a pierdut titlul național și avea să intre într-un con de umbră până în 1959, când ajunge la un punct de campioni. În schimb, cucerește Cupa României: Dinamo - Minerul Baia Mare 4-0. Noutăți: Varga, Szakacs, Feodot, Bükössy, Cosma. Sezoanele următoare n-au fost însă pe măsură.

În 1961 dinamoviștii obțin locul 2 și cu contribuția noilor veniți, Nunweiller IV, Panait, Ivan, Stoenescu, Ene II, Țîrcovnicu, Eftimie, Sasu, Selymes, David (antrenori Traian Ionescu și Nicușor).
Anii '60

Al doilea titlu vine in 1962, când în lot mai apar Datcu, Ștefan, Unguroiu (antrenori Nicușor si Nedelescu). În 1963 Dinamo câștigă al treilea său titlu. Au venit: Pârcălab, Ghergheli (Tr. Ionescu-Nicușor, cuplul de antrenori). Dinamo câștigă și Cupa, în 1964, 5-3 cu Steaua (noutăți: Radu Nunweiller, O. Popescu). Dinamo a jucat în Cupa Campionilor contra celebrului Real Madrid (1-3 la București), cu Di Stefano și Gento in teren. Meciul de la București a avut loc pe stadionul 23 August și a stabilit un record de asistență pentru această arenă: 100.000 de spectatori[5]. La Dinamo au mai venit P. Emil, Frățilă, Haidu.

În toamna lui 1964, în CCE, Dinamo mai întâlnește o echipă celebră: Internazionale (cu Facchetti, Picchi, Jair, Mazzolla, Corso, Suarez), pierzând 0-6 și 0-1. În 1965, alt titlu și alți jucători noi în lot: Mircea Lucescu și Grozea. In C1 Dinamo a jucat din nou cu Inter, de data aceasta reușind să învingă cu 2-1 (dar pierzând la Milano, cu 0-2).

În al 20-lea an de existență a clubului (1948-1968), fotbaliștii de la Dinamo cuceresc Cupa (3-1 cu Rapid), cu Cornel Dinu, Naghi si Dumitrache in teren, Bazil Marian pe banca tehnică, aduși in 1966. Tot atunci au mai venit Nuțu, Daniel Ene, Vl. Marica. În premieră, la 13 noiembrie 1968, in Cupa Cupelor, Dinamo întâlnește un „team” englez: West Bromwich Albion (1-1 si 0-4), partide în care au jucat și Boc și Sălceanu.

În 1969, „argint” în campionat și în Cupă. 1969 a fost anul calificării României la Mondialul mexican '70, cu o importantă contribuție dinamovistă: Dinu, Boc, Deleanu, Ghergheli, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu.
Anii '70

În 1970, Dinamo a terminat pe locul 5. Lotul i-a primit și pe Cheran, Both, Al. Moldovan, Dobrău, G. Sandu (antrenori Nicușor si St. Stanculescu). În toamna acelui an, Dinamo elimină pe Panathinaikos (5-0 si 0-1), în Cupa Orașelor Târguri, pentru ca apoi să cedeze în fața lui FC Liverpool (cu un 1-1 acasă).

Au venit la alb-roșii Mustățea și Doru Popescu. Al șaselea titlu este câștigat în 1971, dar Dinamo pierde Cupa: 2-3 cu Steaua. Noutăți: Andrei, M. Constantinescu, P. Nicolae, Moț. În CCE, Dinamo reușește să elimine pe Spartak Trnava, echipa lui Dobias, Kuna si Adamec. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. A urmat "dubla" cu Feyenoord-ul lui Israel si Van Hanegem: 0-3 si 0-2.

După o evoluție mai puțin apreciată în 1972, Dinamo revine în vârful ierarhiei în anul următor, cu Nelu Nunweiller și Gheorghe Timar antrenori. Noutăți în teren: Eftimescu, Batacliu, Custov, Lucuță, Vrînceanu, Dudu Georgescu. În CCE, Dinamo trece de nord-irlandezii de la Crusaders Belfast (1-0, 11-0 !), dar este eliminată de Atletico Madrid (0-2 și 2-2), echipa lui Capon, Irureta, Heredia si Ay ala. La Dinamo, noutatea s-a numit Sătmăreanu II.

În anul următor, Dinamo joacă în Cupa UEFA și, după eliminarea turcilor de la Boluspor, ratează un succes de prestigiu în fața lui FC Köln, 1-1 și 2-3. Jucător nou: T. Zamfir. Al 6-lea titlu: în 1971. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. Al 7-lea titlu a venit doi ani mai târziu, în 1973, dupa un meci dubios, cu CFR Cluj, pe care a învins-o exact la diferenta de goluri de care a avea nevoie pentru a depăși Universitatea Craiova la golaveraj[6]. Acest meci sus-amintit era un meci restanță, care s-a desfășurat după încheierea campionatului, când se știau toate rezultatele. Al 8-lea titlu datează din 1975, anul când Dudu Georgescu câștigă Gheata de aur cu 32 de goluri.

În 1976 în Cupa UEFA Dinamo joacă împotriva „monstrului sacru” - AC Milan - cu Fabio Capello și Collovatti în teren: 0-0 și 1-2. 1976-1977 este sezonul care aduce al 9-lea titlu și încă o Gheată de aur pentru Dudu Georgescu (47 goluri)[7]. În toamna lui 1977 în CCE, Dinamo câștigă un meci foarte disputat cu Atletico Madrid 2-1, dar pierde la Madrid, 2-0.

În 1979, runda a doua în Cupa UEFA (după ce eliminase Alki Larnaca din Cipru) Dinamo este eliminată (cu ajutorul arbitrajului) de Eintracht Frankfurt, echipa lui Pezzey, Grabowsky și Holzenbein (2-0 și 0-3 în prelungiri)[8].
Anii de glorie: '80

Anii '81-'82 Cupa UEFA - sezonul acesta a adus multe victorii pentru Dinamo. Roș-albii au întâlnit Levski Spartak Sofia, echipa lui Sirakov și Iskrenov (3-0 și 1-2). În a doua rundă, o dublă terifiantă: Dinamo - Internazionale (cu Bergodi, Bagni, Prohaska, Altobelli, Baresi, Oriali, Marini și Becallossi). La Milano, 1-1 (marcatori: Pasinato și Custov) iar la București, 3-2 pentru „câini”, în minutele de prelungire![9]. Dinamo e eliminată de echipa suedeză IFK Göteborg, care a și câștigat trofeul în final.

Al 10-lea titlu național va fi obținut în 1982, când Dinamo cucerește și Cupa după o victorie cu 3-2 contra lui FC Baia Mare. După 5 ani de absență, Dinamo reintră în CCE, întâlnind (și eliminând) Valerenga Oslo. În următoarea fază, Dinamo avea să se confrunte cu o echipă puternică: echipa lui Vizek și Nehoda, Dukla Praga. Au câștigat acasă, cu 2-0, obținând calificarea la Praga: 1-2. Dinamo este eliminată de Aston Villa, clubul lui Bremmer, Cowans, Withe, Shaw și Morley. Al 11-lea titlu vine un an mai târziu, în 1983. Anii 1983-1984: sezonul începe cu retragerea lui Cornel Dinu, câștigator a 6 titluri de campion și 2 Cupe ale României, cu 454 meciuri în prima ligă și 75 în echipa națională. În același an Dinamo câștigă și al 12-lea titlu.

În toamna 1983-84 a făcut un pas mare în arena internațională. Campania „Cupa Campionilor Europeni” a început cu o echipă finlandeză, Kuusysi Lahti (1-0 și 3-0). În faza următoare Dinamo întâlnește campioana Europei, Hamburger SV - echipa lui Stein, Kalz și Magath. La București, Augustin, Mulțescu și Orac înscriu pentru 3-0[10][11]. Returul a fost terifiant 3-2 (goluri Țălnar și Mulțescu). Pentru a accede în semifinalele CCE, Dinamo are de învins o altă echipă de top: Dinamo Minsk, cu Aleinikov, Zigmanatovici și Gurinovici. În tur 1-1 (Rednic egalând în minutul '87!), urmând o victorie cu 1-0 la București (gol Augustin). Dinamo este prima echipa din România care a jucat semifinala CCE[12], unde a întâlnit cea mai bună echipă în acel sezon Liverpool FC. Dinamo pierzând 1-0 pe Anfield și 2-1 în București, în cele din urmă în acel an Liverpool câștigând trofeul.

În prima manșă a CCE, în toamna 1984, Dinamo întâlnea Omonia Nicosia: 4-1 și 1-2. Următorul meci împotriva lui Girondins Bordeaux (echipa lui Jean Tigana, Alain Giresse, Lacombe și Battiston), Dinamo a fost eliminată după 0-1 și 1-1.

În 1986 Dinamo a câștigat Cupa României împotriva Stelei (1-0). După o pauză de 18 ani, Dinamo joacă din nou în Cupa Cupelor, în toamna lui '86. Sezonul 1986-1987 a adus Gheata de Aur pentru Cămătaru (44 goluri).

În 1988 finala Cupei României a fost una specială. După ce jucătorii de la Steaua au părăsit terenul la scorul de 1-1, Dinamo a câștigat trofeul, dar mai târziu FRF (fiind presată și obligată de Partidul Comunist) a adjudecat meciul 2-1 pentru Steaua. Dar după Revoluția din '89, Steaua a returnat trofeul lui Dinamo, care a refuzat să îl mai primească.

În Cupa UEFA 1988-1989, Dinamo a eliminat din nou echipa finlandeză Lahti cu 3-0. Următoarea victimă au fost scoțienii de la Dundee United: 1-0 și 1-1. Apoi au ratat calificarea în semifinale după ce au pierdut din cauza golului primit pe teren propriu, 0-0 și 1-1 în dubla cu Sampdoria Genova.
Anii '90

Cupa Cupelor, sezonul 1989-1990 aduce noi succese. Dinamo întâlnește o echipă din Albania, Dinamo Tirana 0-1 și 2-0. Următorii sunt campionii Greciei, Panathinaikos 2-0 și 6-1. În sferturile de finală au întâlnit pe Partizan Belgrad (cu Mijatovici pe teren) eliminându-i cu 2-1 și 2-0. După 6 ani de pauză, Dinamo joacă o nouă semifinală europeană, de data aceasta contra lui Anderlecht Bruxelles, pierzând ambele manșe cu 1-0.

În vara anului 1990, Dinamo - cu Mircea Lucescu ca antrenor - câștigă un nou campionat, al 13-lea. Și Cupa României, împotriva Stelei, cu un scor surprinzător: 6-4. Noul sezon CCE începe cu eliminarea echipei irlandeze St Patrick's Athletic Dublin (4-0 și 1-1). Dinamo este eliminată în faza a doua de FC Porto.

În Cupa UEFA 1991-1992 Dinamo întâlnește Sporting Lisabona lui Luís Figo, calificându-se după 0-1 și 2-0. În următoarea fază Dinamo este eliminată de Genoa 1893: 1-3 și 2-2.

În 1992, al 14-lea titlu a fost adăugat la recordurile lui Dinamo. A fost un sezon remarcabil, cu 34 de meciuri și nicio înfrângere.
[modificare]
Anii 2000-2010

Banca de rezerve la meciul din Cupa României 2009-2010 cu CFR Cluj.

Noul mileniu începe perfect pentru Dinamo, care reușește eventul în 2000. De altfel, între 2000 și 2005, Cupa României devine Cupa Dinamo, trofeul poposind de cinci ori din șase ocazii în vitrina alb-roșilor.

Liga Campionilor rămâne însă visul neîmplinit pentru Dinamo. După titlul cucerit în 2004, Dinamo are ghinion în preliminariile Ligii, unde întâlnește pe Manchester United. Deși a condus în prima manșă, disputată la București pe Stadionul Național umplut la maxim, Dinamo a părăsit terenul învinsă cu 2-1[13]. Returul a adus o înfrângere și mai drastică pentru bucureșteni, 0-3.

Un an mai târziu, în 2005, Dinamo întâlnește o altă echipă engleză, Everton pe care o spulberă la București cu 5-1[14], și pierzând cu 0-1 la Liverpool. Succesul aduce calificarea în premieră a echipei în grupele Cupei UEFA. În această fază, Dinamo realizează un egal, 0-0, cu Heerenveen (echipa lui Klaas Jan Huntelaar), reușește să învingă deținătoarea trofeului, ȚSKA Moscova cu 1-0, dar pierde în minutul 93 la Sofia cu Levski. Pentru a ajunge în primăvara europeană avea nevoie de o remiză cu Olympique de Marseille. Pe Stade Vélodrome, dinamoviștii au pierdut cu 2-1 în fața francezilor, deși înscriseseră golul de 2-2 prin Octavian Chihaia, dar arbitrul nu a validat golul pentru că a fost înscris la o secundă după expirarea celor patru minute de prelungiri[15].

În toamna lui 2006 noul antrenor Mircea Rednic preia echipa și face niște schimbări inspirate, câștigă 13 meciuri consecutive în campionat, printre care cele cu marile rivale (1-0 cu Steaua și 3-1 cu Rapid), iar în retur își continuă marșul triumfal, reușind să învingă și în deplasare rivalele Steaua - cu 4-2 și Rapid - cu 4-1. În sezonul 2006-2007 al Cupei UEFA, Dinamo ajunge pentru a doua oară consecutiv în grupe, unde învinge pe Beşiktaş Istanbul cu 2-1, pe Bayer Leverkusen cu 2-1, remizează 1-1 cu FC Bruges și pierde cu 3-1 în fața lui Tottenham Hotspur, într-un meci în care alb-roșii erau deja calificați în șaisprezecimile de finală (și în primăvara europeană, după 17 ani). În această fază a competiției, Dinamo a întâlnit pe Benfica Lisabona, care i-a eliminat pe români după 1-0 la Lisabona și 2-1 la București.

Dinamo a câștigat cel de-al 18-lea titlu de campioană a României, în sezonul 2006-2007, după ce a terminat pe locul 1 la 6 puncte de marea rivală Steaua[16]. Campioana României se putea califica direct în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2007-2008 dacă Manchester United sau Chelsea Londra ar fi câștigat această competiție în sezonul 2006-2007, însă AC Milan s-a încununat campioana Europei, iar dinamoviștii trebuiau să se mulțumească doar cu turul III preliminar, ultimul înainte de grupe[17]. Aici, Dinamo a întâlnit ocupanta locului 3 în Italia în sezonul 2006-2007, Lazio Roma. După 1-1 la Roma, returul s-a jucat pe Stadionul Național „Lia Manoliu”, iar Dinamo a pierdut cu 1-3, după ce a condus cu 1-0 la pauză[18].

Au urmat pentru Dinamo trei sezoane modeste, atât pe plan intern, cât și în cupele europene, unde a fost eliminată încă din primul tur al Cupei UEFA de Elfsborg, în sezonul 2007-2008 și de NEC Nijmegen în sezonul 2008-2009.[19]. Abia în sezonul 2009-2010, alb-roșii au revenit în grupele celei de-a doua competiții europene, redenumită între timp Europa League. În turul preliminar, Dinamo a înfrunta echipa cehă Slovan Liberec. Prima manșă a fost un coșmar pentru câinii roșii, care au pierdut cu 0-2 după un meci întrerupt în minutul 88, deoarece fanii dinamoviști au rupt gardurile de protecție și au intrat pe teren[20]. În urma incidentelor, Dinamo a fost penalizată cu meci pierdut la masa verde (0-3), amendă de 50.000 de euro și trei jocuri pe teren propriu cu porțile închise[21]. În returul de la Liberec, Dinamo a făcut un meci istoric, reușind să câștige cu 3-0 în primele 90 de minute, după care a învins cu 9-8 la loviturile de departajare, fiind prima echipă din istoria cupelor europene care reușește să se califice în deplasare după un meci pierdut acasă la masa verde[22]. Participarea în grupe nu a fost răsunătoare pentru Dinamo care a obținut doar două victorii, ambele cu Sturm Graz, fiind învinsă de celelalte două adversare, Galatasaray Istanbul și Panathinaikos Atena. În sezonul 2010-2011 al Europa League, a reușit să câștige în dublă manșă în turul doi preliminar contra moldovenilor de la Olimpia Bălți, 2-0 și 5-1. În turul trei preliminar a întâlnit locul doi din Croația, Hajduk Split, pe care a învins-o în prima manșă cu 3-1, dar a fost eliminată în retur după 3-0 pentru croați.
Stadion
Pentru detalii, vezi: Stadionul Dinamo.

Dinamo își dispută meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Dinamo, poreclit „Groapa”, arenă aflată pe Șoseaua Ștefan cel Mare, în centrul orașului București. Stadionul a fost inaugurat în anul 1951, primul meci susținut aici de Dinamo fiind împotriva echipei Locomotiva Timișoara. Arena aparține de Ministerul de Interne și face parte din Complexul Sportiv Dinamo, care mai include un stadion de fotbal cu o capacitate de 2.000 de locuri, numit Stadionul Florea Dumitrache, un teren sintetic de antrenament, dar și un velodrom și un bazin de înot. Galeria dinamovistă este cantonată la peluza dinspre nord a arenei, denumită Peluza Cătălin Hâldan, după numele unui fost jucător al clubului, decedat pe terenul de fotbal la vârsta de 24 de ani. O serie de meciuri din cupele europene au fost jucate de Dinamo pe Stadionul Național, a cărui capacitate era de aproape patru ori mai mare decât cea a propriei arene.
Suporteri

Dinamo este a doua echipă ca număr de suporteri din România, după Steaua, 16,3% dintre microbiștii români fiind susținători dinamoviști[23]. Primele grupuri organizate ale fanilor dinamoviști au apărut în 1995, în peluza nord a stadionului, luând denumiri precum Dracula sau Rams Pantelimon. La 1 august 1996, a fost înființată gruparea intitulată Nuova Guardia care a împrumutat de la galeriile italiene coregrafiile și showul din tribune[24]. În timp, o parte dintre susținătorii echipei s-au mutat de la peluza nord (devenită Peluza Cătălin Hâldan), și își susțin favoriții de la peluza sud.

Cea mai mare rivală a lui Dinamo este Steaua București. Meciul direct, intitulat Eternul derbi a fost principalul punct de atracție al campionatului României începând din anii 1950, cele două devenind echipele cele mai titrate din România. Suporterii celor două formații au avut de-a lungul timpului numeroase ciocniri violente, în interiorul stadionului, dar și în afara acestuia. Unul dintre momentele culminante ale acestui confict a avut loc la data de 10 mai 1997, când suporterii dinamoviști au incendiat o peluză a stadionului Ghencea, eveniment pe care ultrașii alb-roșii îl sărbătoresc în fiecare an[25].
Palmares

All-time: 1846 meciuri - 1025 victorii - 402 egaluri - 419 înfrângeri, 3615 goluri marcate - 1977 goluri primite, 2452 puncte (locul 2).

Campioană a României (de 18 ori): 1955, 1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977, 1982, 1983, 1984, 1990, 1992, 2000, 2002, 2004, 2007.

Câștigătoare a Cupei României (de 12 ori): 1959, 1964, 1968, 1982, 1984, 1986, 1990, 2000, 2001, 2003, 2004, 2005.

Câștigătoare a Super Cupei României (o dată): 2005